Grădină botanică

Fd000009.jpg), 1890]] Grădinile botanice (în latină, hortus botanicus) cultivă şi cresc o mare varietate de plante în principal pentru motive ştiinţifice, categorizare şi documentare, dar şi pentru plăcerea şi educarea publicului larg, un considerent devenit esenţial pentru asigurarea fondurilor publice. Două dintre elementele mai puţin cunoscute, dar foarte importante, ale unei grădini botanice sunt biblioteca şi ierbarul de plante uscate şi documentate. Totuşi, nu toate grădinile botanice sunt deschise tuturor vizitatorilor, aşa cum este Chelsea Physic Garden.

Cercetare

Începând cu sfârşitul secolului XVIII, grădinile botanice europene au început să facă expediţii pentru colectarea de plante şi publicarea florei din diferite părţi ale lumii. Cercetări ştiinţifice ulterioare studiau modalitatea prin care aceste plante exotice s-ar putea adapta mediului local, modalitatea de clasificare a lor şi modalitatea de înmulţire a speciilor rare sau ameninţate cu dispariţia. Grădina botanică regală Kew, de lângă Londra, publică astfel de jurnale, cataloage şi baze de date încă din acele timpuri.

Istorie

Primele grădini botanice moderne au fost fondate în nordul Italiei, acestea având conexiuni cu universităţile:

Alte oraşe europene au continuat pe această cale:

În România, prima grădină botanică a fost înfiinţată la Iaşi, în 1856, de către Anastasie Fătu (Grădina Botanică din Iaşi). Alte grădini botanice principale în România mai sunt la Bucureşti (Grădina Botanică din Bucureşti, 1860) şi Cluj-Napoca (Grădina Botanică din Cluj-Napoca, 1920).

Grădini botanice se mai găsesc la:

Legături externe

Grădini botanice

Gourt Home::Gourt :: Grădină botanică

Cercetare

Istorie

Legături externe