147 Constantius II.jpg Constantinus Flavius Iulius (7 august 317 - 3 noiembrie 361), împărat roman (337-361) a fost cel de-al doilea fiu al lui Constantin cel Mare şi al Faustei.

S-a născut în Sirmium (oraş în Illyricum). A fost ridicat în 324 la rangul de cezar, apoi în 337, la moartea tatălui său, împreună cu cei doi fraţi ai săi, Constant şi Constantin II, la cel de augustus, încredinţindui-i-se guvernarea Orientului Egiptului şi Traciei. Constanţiu poartă un lung război împotriva Persiei (337-361), încheiat fără ca o tabără să poată dobândi un succes decisiv. După moartea lui Constant (350), Constanţiu organizează o campanie împotriva lui Magneticus şi, înfrângându-l în bătăliile de la Mursa (351) şi Mons Seleuci (353), devine stăpân al întregului Imperiu Roman.

Moare la Tarsos, în Cilicia, în drum spre Occident, unde trupele din Gallia îl proclamaseră împărat pe Iulian Apostatul. Modest ca inteligenţă, suspicios, crud, superstiţios, Constanţiu rămâne totuşi cel mai capabil dintre fiii lui Constantin cel Mare.

Naşteri în 317 | Decese în 361 | Împăraţi romani | Dinastia constantină

Констанций II | Constanci II | Constantius II | Constantius II. | Κωνστάντιος Β' | Constantius II | Constancio II | Konstantzio II.a | Constantius II | Constance II | Costanzo II | konstantius poi 2 moi | Constantius II | Konstantius II | Konstancjusz II | Констанций II | Констанције II | Constantius II